infim.

Înainte să citești, inspiră adânc și uită tot ce știi, pentru că nu știi nimic.

De când m-am înglobat în neexistența aglomerată, posed nimicul și zâmbesc respirând aritmic. Dorm în totală condemnare și divinizez odioasa-mi speranță ce arde neaprinsă. Mi s-a stins focul din privire, după lupte lungi cu noaptea-ntunecoasă. Acum mă scald în cenușă și mă înstrăinez de ce nu știi tu.

Nu este nevoie să înțelegi. Urmele mele vor dispărea cu resursa-mi limitată – vremea. Încoronez nimicul. Îți zic totul despre el sub fluorescența imaginară a invizibilului. Nu mă aplauda! Săracă ți-e-ncercarea de a povesti nimicul meu totului tău. Nu-l interesează infimul. El vrea ambiție, hârtii valoroase și lux – opusul gândirii mele.

Paralizează-ți amintirile și încetează să-ți pui întrebări despre inevitabil. Cuprinde-l cu plăcerea-ți beată, apoi dă-i drumul nepăsător. Te voi aplauda făr’ de ezitări. Incontrolabil strivesc tot ce am – nimic. Tu – taci, cu sânge rece! Nu mă diviniza!

Ultima oară, la fel de irațional, te iert cu adorație și zbor doar într-o direcție…

Ce fac eu cu existența-mi amențitată de neexistența ta?

O îmbrățișez și te las.

Rămâi cu binele absenței mele.

7864806d56d42e7ffb962d29b647b5ee

 

 

 

 

Publicat în Raza 3 | Lasă un comentariu

Dragoste. 

Emoțiile te cutremură. Libertatea cu care le exprimi fac aerul mai ușor de inspirat. Profunzimea ulterioară a expirației te face să zbori „pe aripile vântului”. 

Publicat în Raza 3 | Lasă un comentariu

(bla)zat

Ai sensul prăpădit-n mințile sucite, dizolvate-n deșertăciune și nulitatea existenței.

c27408199a6236399299aee1308ea98dAi mai expirat o-mbrățișare, în timp de o suflare, ai stins-o. Apăsător de nepăsător și-a setat privirea spre orizonturi însemnate, iar ea, sângerând asemeni unei prade, s-a predat, fără să-și zbată aripa nefracturată (încă!).85d7b3dfa467e53f17a867a667bd9d3e O blamezi și ajungi nicăieri.  Vibrațiile surde enervează simțurile și respiri mai greu, privind supr(apusul) perpetuu. N-are rost ce vezi, iar ecoul asurzitor al ultimului sărut s-a-necat în apa sărată. Jonglezi cu zâmbetul de „viața e frumoasă!” în stânga, dar în dreapta stă dușmanul zilei ce vine – pesimismul.

4653abf9484611cac72ca8d1fa820bc0e1bc4c8855a3fcc0d4a951d65ed2357c

 

Publicat în Raza 3 | Lasă un comentariu

Celula i.1.l

Am înghițit fărimituri de interzis. Astfel ne-am pomenit cu permis expirat la carceră.

Eu și tu. E simplu. Nu mai e nimeni aici. Înaintează. Aprinde o dorință să nu ne împiedicăm și respiră fără să inpiri praful logodit cu piatra stearpă.

[…] Cu entuziasmul fracturat, alunec pe prima scară și cad pe-a treizeci și treia.

Ai țipat cu glasul meu și m-ai căutat cu ochii închiși pe harta de evacuare.

Întunericul orbitor ne-a împins cu o atingere de pană.

Tu nici că te-ai clătinat.

Cu un deranj minor , cătușele s-au topit pe mâinile tale reci, iar cheia a căzut în sus cu viteza zborului muștei capturate în borcanul cu miere.

Ca unul să fie salvat, trebuie să rezolvi exercițiul:

(2a+b+4c)-1=?

Ai pășit grăbit pe scara 0, privindu-mă la temperatura -333℃ și ai ieșit pe intrare.

Podul setos privește cum sângerează Podeaua.

Fum.

Vreau să fiu plastilină.

Publicat în Raza 3 | Lasă un comentariu

S-apleacă ziua. Soarele se duce să stârnească în alt ţinut viaţa.

De ce de pe tărâm o aripă nu mă ridică
Pe urma lui să plec, lăsând în urmă ceaţa?
În veşnica lumină a-nserării
Eu lumea calmă aş vedea-o la picioare,
Incendiate culmile deasupra văilor domoale,
Şi râuri de argint curgând în fluviul de aur.
Nu mi-ar zădărnici zeiasca fugă
Nici muntele şi nici sălbaticul coclaur.

 

Snapchat-20140520042308

Zilnic se tot amestecă amețitor Razele!

Hipnotizant strălucesc, atunci când pleacă spre a cuceri alte ținuturi, șoptind că vor reveni… Și da! La Răsărit mă pomenesc cu fărâmături aurii dintr-un Soare copt într-alt Cer străin, dar atât de al meu. Un Cer privit de o pereche de ochi… dragi! Și-L privesc, crezând că așa pot să-i admir ca-ntr-o oglindă.

Nu reușesc să mă satur și apune…

O ultimă atingere cu privirea…

Razele gâdilitoare îi vor lumina ziua.

Luna îmi bate la fereastră, cântând solemn Dorul ei… și adorm, sângeros crezând că: Soarele Luna o visează!

Ce calde golfuri marea îmi deschide
În faţa ochilor miraţi să strălucească.
Dar zeul parc-ar vrea să asfinţească.
Şi iarăşi se trezeşte-n mine-ndemnul
Să zbor din nou, să beau eterna lui lumină,
În spate noaptea, înainte ziua,
Deasupra cerul, iar sub mine unda lină.
Frumos e visul. Soarele apune însă.

 

Publicat în Raza 3 | Lasă un comentariu

un fel de tremur interior

Atunci când încerci din răsputeri să ignori un gând, un om, o pisică neagră, un mugur de sentiment… te trezești încătușat și legat la ochi de intenția prostească de a te prosti și de a submina ceea ce-i adevărat și sincer în țesuturile-ți.

12

Gândul va sări gardul minții tale și o va călări mult și bine…

Omul va veni, va chefui și va pleca în tăcere.

Pisica neagră nu va ajunge să-ți taie calea, fiindcă ei i-a trecut prin față un motan seducător.

Mugurul de sentiment se va umfla pân’ va plesni și te va mângâia cu lovituri de flori.

Prizonier oricum vei fi.

Wayne Dyer zicea: Să te bucuri de tot ceea ce se întâmplă în viața ta, dar să nu îngădui ca fericirea ta să depindă de atașamentul față de o persoană, un loc sau un obicei.

Ei, cum să izbutești a-i urma sfatul psihologului american?

Fără străduință. Nicicum.

Oi fi tu „părintele motivației”, dar nu convingi tu spiritul meu să fie prezent pe jumătate în vibrațiile care îi priesc.

Prin vene las să-mi hoinărească gândul, omul, pisica neagră și mugurul de sentiment aproape înflorit… Fără reguli de circulație!

… și sângele-mi va fi fericit!

Publicat în Raza 3 | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

EgoIsm fardat cu afecțiune

Mă strecor în obscuritate s-ajung la neajunsuri.
Să le aflu și să le împachetez în cutii pline.

Tu cum te-ai pomenit aici?
N-am pomenit numele tău.

Doar ți-am strigat ochii și am râvnit la buzele-ți nemaipomenite.
Dar nu-i loc și pentru tine. Întunericul te alungă, căci tu ești lumină!

Încetează să bați în peretele surd!
Nu e voie să am nevoie de tine!

Adormi! Acum cât nu ești mutilat sufletește de dor…

Publicat în Raza 3 | 2 comentarii